in Dilemateca, nr. 66

Cartea mi se pare o constructie culturala remarcabila, ce umple, in plan local, vidul informational din jurul unui autor prin intermediul caruia literatura romana este mai prezenta pe mapamond decit sint, poate, unii pregatiti sa accepte. Norman Manea scrie despre insingurare, inadaptare, alienare, totalitarism si, nu in ultimul rind, despre libertate – toate, teme prin excelenta ale postmodernitatii, ivite insa, la el, nu din experienta mai curind livresca a romancierilor contemporani, ci din trecutul traumatic (la virsta de cinci ani a fost deportat din Bucovina, impreuna cu familia, in lagarul pentru evrei din Transnistria, pentru ca apoi, adult fiind, sa traiasca marasmul comunist, caruia i se va opune pina in punctul-limita al „indezirabilitatii”).