„Daca rumanii sint fericiti” ramine o intrebare de maxima actualitate – desi formulata la 1838, in „Actul de unire si independenta”, scris de Ion Campineanu –, iar reprezentarea obtinuta prin vot nu sta intotdeauna la baza „izbavirii norodului”. Preda se opreste cu mijloacele politologului asupra momentelor istorice: „normalizarea” votului, „domesticirea” autoritatii si democratizarea. Numeroase reguli, fapte si rezultate electorale sint folosite pentru prima data intr-o cercetare despre politica romaneasca moderna. Autorul realizeaza o paralela cit se poate de necesara intre tensiunile dintre clasa politica si Palatul Regal, pe de o parte, si intre clasa politica si Palatul Cotroceni dupa 1989, pe de alta parte. Preda precizeaza ca, in legatura cu evolutia regimului republican de la noi, unde discontinuitatea este cuvintul de ordine, isi „interzice” orice profetie. Intr-un tablou discontinuu, un fir rosu pare a se contura totusi: dominatia imaginarului violent al alegerilor atit de secol 19, cit si 21.
