in Romania literara, nr. 42

Citite in logica lor narativa, textele fraierului de Bucuresti cresc din ceea ce un autobiograf inspirat din alt secol numea rechemare; intimplarile cu scriitori, care alcatuiesc aproape in intregime sumarul cartii, nu sint simple evocari sau aduceriaminte, pentru ca nu portretul si „adevarul” din memorie conteaza aici, in primul rind, ci fluxul afectiv care uneste naratorul cu „personajul” sau, felul cum se constituie o paradigma literara si de sensibilitate intrucit, iata, protagonistii prozelor sint, cu doua exceptii, scriitori ai generatiei ’80: in aceasta dimensiune, Fraier de Bucuresti intereseaza nu doar pe cititorul poeziei lui Florin Iaru, ci si pe istoricul literar preocupat de modul cum s-a construit, dinlauntru, o generatie care a marcat in chip decisiv literatura noastra contemporana.