in Familia, nr. 9

In proza, Bogdan O. Popescu dezvolta conceptele din poezia lui: ironie si autoironie, spirit ludic, inventarierea sentimentelor si explozia lor nostalgica, esecul si ratarea, grotescul temperat, umorul si contaminarile livresti. Viata de aruncat este o colectie de intimplari si amintiri despre iregularitatile si senzationalul vietii. (…) Interesat de farimele de viata, Bogdan O. Popescu retine cu vadita satisfactie mecanismul reactiilor umane din societate intr-o situatie extrema. Intereseaza jocul, felul cum psihologia imediata a omului civilizat trateaza o anomalie, schimbind ori pastrind masti diverse.
Viata de aruncat este o carte despre evaluarile fictionale ale memoriei. Sint povestiri ce surprind intregul proces de ordonare a unui spatiu ce retine dupa reguli labirintice adevaruri intime si generale.