Ca orice carte rotunda, ca orice roman implinit, Libertate poate fi citit din nenumarate motive si de tot atitea feluri de cititori. Chiar criticile care pot fi aduse acestui gen de carti (sint cititori care pur si simplu nu au o buna relatie cu realismul) au ceva profitabil, pentru ca demareaza interogatii de adincime. Tema afisata de titlu – problematizata, in subtext, la fiecare nivel, de la cel politic, economic si ideologic la complicatul mecanism al relatiilor sentimentale sau chiar la metafora camuflata de inclinatiile ecologice dezvoltate de Walter Berglund – e una pe cit de puternica, pe atit de generoasa si de actuala. Tratata printr-o combinatie mereu cistigatoare de luciditate taioasa, empatie si caldura si dramatizata intr-un roman fluid, sofisticat si direct, spune, la rindul ei, foarte multe despre succesul cartii. Probabil ca dincolo de dosarele de presa, de miscarile de marketing, de comentarii si de simburi de polemica, cel mai bun raspuns pentru impactul pe care il are la cititori atit de diferiti se gaseste in cele peste 600 de pagini, care merita cu prisosinta sa fie discutate si la noi. Mai ales ca si literar, si extraliterar, acest roman propune un conglomerat de istorii, de idei si de evenimente care nu privesc doar lumea noastra, plasabila pe o harta, ci si lumile la fel de fragile, ale fiecaruia dintre noi, cu care Franzen stie sa intre in rezonanta.