pe bookaholic.ro

Acest roman, tulburator cum putine as putea numi, e legat prin fire ascunse de alte carti-surori, din alte spatii si din alte vremuri. Carti cum e Castelul sau cum e Moartea lui Ivan Ilici. Nu ma refer la stilistica, ci la felul in care sfirsitul te izbeste in plex si-ti da peste cap orice fel de confort ai fi avut pina atunci. Pare (…) o lume foarte familiara, la prima vedere cu nimic diferita de ce cunoastem si traim cu totii. Doar ca, din cind in cind, apar detalii mici si situatii stranii, infasurate in ceva ambiguu, fantomatic si angoasant, care musca din desenul familiar. Si totul se petrece usor, ca-ntr-o alunecare lenta, de nimic bruscata, catre acel punct imposibil de suportat, dar inevitabil, de care devii tot mai constient, pe masura ce dai paginile. De la Sa nu ma parasesti se poate incepe un eseu lung si stufos despre libertate, despre destin, despre sens, arta si dragoste, despre posibilitatea salvarii. Ultima ar provoca probabil, cele mai multe pagini cocolosite, pline de pete si de taieturi.