in Hyperion

[Gellu Naum] era prea mic atunci cind tatăl lui a murit pe front, in primul razboi mondial, din datorie, din onoare si din dragoste de tara. Pe el lucrurile astea il tulburau foarte tare. Asadar, dragostea de tara exista. Si ii rapise tatal. Mi-a spus că in copilarie ii era frica de o umbra pe care o simtea din cind in cind pe linga el. Credea ca este tatal lui. Apoi, cind a devenit el insusi poet, a trait cu certitudinea ca tatal lui este o umbra protectoare – l-ar fi salvat de la moarte de doua ori, pe front, in razboiul al doilea. Au fost la mijloc si o serie de coincidente. Sigur, altii pot să le numească superstitii. Gellu Naum lega ceea ce noi numim superstitii de regimul poetic.