in Dilemateca, nr. 62

Mikkel Birkegaard a inceput sa scrie Biblioteca umbrelor provocat, dupa cum insusi marturiseset, de o evidenta: careta e mai mult decit cerneala si hirtie. Dar poate ca o carte inseamna mai mult – sau chiar altceva – decit autorul si scriitura lui. Latura cea mai voloroasa a romanului este cea care pune in discutie rolul cartilor, felul in care citim si modelarea realtiilor interumane in actul lecturii. Printre cititorii pasionati traiesc, necunoscuti, „lectorii”, veritabili maestri ai manipularii textelor, care pot sa influenteze intelegerea, transmitind auditoriului propriile trairi, imagini, idei, sau care pot sa „citeasca” emotiile celorlalti, nuantindu-le, transformind receptarea unui text intr-o experienta „magica”. Asa cum o descrie Birkegaard, lectura seamana mai mult cu experientele gen Matrix sau cu conectarea fizica la o realitate virtuala.