in Observator cultural, nr. 588

Cu Intoarcerea huliganului si Vizuina, ultimele doua romane, tema exilului, a raporturilor mereu complicate cu tara natala si cu limba materna, ne-o propune pe aceea a huliganului, figura intii a „minoritarului” mereu stingher (ca M. Sebastian sau Kafka, personaje tutelare pentru autor), apoi a scriitorului anti-sistem, in fine, a „ratacitorului” contemporan, intr-o lume in care granitele se fluidizeaza tot mai mult: „Exilatul, huliganul sint cetatenii adevarati si fluizi ai societatii globale”. Scriitorul surprinde astfel o mutatie interesanta a lumii contemporane, care nu e neaparat pozitiva, asa cum, la polul opus, nici crisparile nationaliste nu au fost si nu vor fi vreodata pozitive.