in Observator cultural, nr. 588

Desigur, biografia lui Norman Manea e una iesita din comun si particularitatea aceasta e des invocata pentru a explica succesul sau international: fiind evreu, e deportat cu familia, la virsta de 5 ani, intr-un lagar din Transnistria; revenit apoi in tara, creste in Romania „socialista” si, ca tinar scriitor, cunoaste constringerile cenzurii si ale unui sistem totalitar in general. La 50 de ani, in urma problemelor avute cu cenzura la aparitia romanului Plicul negru, paraseste Romania gratie unei burse germane si emigreaza apoi in America.
Cu alte cuvinte: deportare, dictatura, exil. Dar e nevoie de talent pentru a transforma in literatura o suita de experiente traumatizante, e nevoie de memorie foarte buna, de concentrare, de efort sustinut pentru a te detasa si a organiza o suferinta personala intr-o istorie in care sa se recunoasca mii de alti oameni. Subiectul operei sale, desi privilegiat, nu constituie, deci, raspunsul la sursa succesului. In secolul al XX-lea zeci de milioane de oameni au cunoscut deportari si traume de tot felul, fara ca aceste experiente-limita sa ii transforme in artisti.