in Observator cultural, nr. 586

Am inceput cu regina. Nu din feminism, cum a crezut cineva. Poate gindindu-ma la mutari, care surprind, din jocul de sah. Usile care mi s-au inchis aparent, mi-au fost deschise mult mai larg amplificind povestea regelui Mihai cu povestea reginei Ana. Cred ca e important fulgerul intelegerii, libertatea pe care trebuie sa ti-o iei cind vrei sa intelegi. Am priceput tezaurul de umanitate din cuplul Majestatilor Lor, am avut acces la o lume a Europei, neschilodita de „omul nou”, fabricat in serie de dictaturile comuniste si de tranzitia lor letargica si mincinoasa.
Eu am povestit in cartile mele multe istorii de viata despre oameni care au avut puterea de a refuza oferta comunismului si a Securitatii. Scara leilor si Maxilarul inferior sint carti ale caror personaje sint oamenii liberi, care stiu sa-si pastreze valorile in orice context tragic, sint liberi de rau si tradare, in puscariile comuniste, la Canal, in leprozariile deportarii. Sint liberi si in marea puscarie care a fost Romania in dictatura.