in Dilema veche, nr. 390

Fara perdele sau manusi, cu oarece filozofie a fortei vitale, ceva fronda de satir la adresa robotizarii globaliste, niscaiva confesiuni despre propriile scrieri si propria viata, plus iuti sclipiri de poezie in deslusirea lucrurilor, Henry Miller cartografiaza Lumea sexului sub forma unui eseu despre firescul extazului si bucuria misterului, adica despre ce ar trebui sa insemne abilitatea de a trai si a te bucura de viata.
Miller a vrut sa fie cit mai limpede, motiv pentru care prima varianta a cartii, din 1940, a fost in buna parte rescrisa, 17 ani mai tirziu. Ce-i sigur e ca noua versiune te loveste in – ca sa zic asa – moalele capului, fie prin frumusetea formularii, fie prin acolada erudita sau insolitul enunturilor. (…) Ca experienta inalt-furisa, sexul pare sa aiba, in lumea lui Miller, si ceva inalt-copilaresc.