in Orizont, nr. 7

Autorul, afirmat deja ca poet prin sase volume de versuri, reuseste performanta unui debut in proza ce ii va marca ferm si pozitiv evolutia literara. Probabil ca una dintre abilitatile esentiale pe care un prozator trebuie sa le cultive este aceea de a-i da cititorului senzatia ca fictiunile sale sint la fel de reale ca propria biografie, iar lumea narativa are contururi si contraste suficient de vizibile incit sa poata fi „vizitata” si „respirata”. Povestirile acestui volum sint dovada ca autorul lor are din plin aceasta calitate si isi asuma statutul de prozator cu aceeasi incredere fericita in literatura cu care s-a afirmat ca poet.
Bogdan O. Popescu a virat curajos pe artera fictiunii, s-a instalat confortabil in vehiculul fara virsta al placerii de-a povesti si, cu siguranta, urmeaza o cursa demna de urmarit.