in Corso

Este un roman de dimensiuni reduse, care, asemenea cartilor lui Kafka – cu care are multe in comun –, poate constitui o metafora despre teroare, despre alienare si despre libertatea individului in raport cu puterea si cu absurdul ei. Sintem intr-un sat fictiv, Bogdanski Dolina, urmarindu-l pe Gabriel Ventuza, un personaj ajuns aici cu scopul de a recupera osemintele parintelui ucis cu ani in urma. Comunitatea, redusa la o stare de somnambulism anchilozat, e condusa de niste barbati care sint capi ai bisericii si satrapi politici, in acelasi timp. Parte din spiritul locului e ca oricine ajunge acolo nu mai iese decit in sicriu. Este un roman intens poetic, in care se citeste printre rinduri o poveste de un realism negru, bine cunoscuta de toti cei care au trait sub regimuri totalitare.