in Ziarul de duminica nr. 30

E aproape imposibil de expus inventivitatea extraordinara a prozatorului in transcrierea idiomului tinerilor pusi mereu pe nazbitii. Expresii mistocaresti, injuraturi elaborate, comparatii traznite, maxime si sentinte „de cartier”, care de care mai fabuloase, compun limbajul autonom al acestei lumi, la care naratorul adera aproape total.
De la Creanga incoace, avem putini autori mai sensibili la farmecul strengaresc al copilariei sau al adolescentei, cu tot amestecul sau de inocenta si de instinct necontrolat, si in acelasi timp mai capabili de a inventa, fara sa-l falsifice, un jargon specific acestei virste. Modelul indepartat, dar foarte acut, al imaginarului nostalgic marca Dan Lungu ramine, oricit de ciudata ar parea paralela, clasicul moldovean de la sfirsitul secolului trecut. Fara a pierde ceva din consistenta, nostalgia lui Creanga imbraca acum forma limbajului mistocaresc al eroilor lui Dan Lungu: „Si tot asa intindeam matul, ba unul, ba altul, si ne simteam al naibii de bine, ne durea la basca de scoala, de mizerie, de cozi, de frig, de foame si de toate bla-bla-urile celor care mincau cacat pe toate drumurile”.