In cartea dedicata de Editura Polirom lui Norman Manea cu prilejul aniversarii (Obsesia incertitudinii, 2011), Ian Buruma il numeste pe Manea un naufragiat al carui camin este inca limba romana si al carui naufragiu este o sursa de creativitate si de intretinere a unui umor amar, rezultat al faptului ca a crescut inconjurat de absurd: intii deportarea, dupa aceea comunismul, apoi exilul. Glosind, in acelasi volum, pe marginea eseului Limba exilului, Antonio Tabucchi il numeste „scriitor cosmopolit” si adauga: „este un termen pe care, dupa cum stim, Stalin il ura”. Paul Cornea considera ca doua componente biografice se conjuga si se reflecta in opera, conferindu-i acesteia o incarcatura emotiva si o profunzime inconfundabila: originea iudaica si conditia de exilat, iar Gabriela Adamesteanu alinta ironic ideea de a scrie despre un scriitor si mai ales despre un prieten scriitor, care va evalua adevarul si reusita stilistica a fiecarei fraze.
