in Observator cultural, nr. 584

Norman Manea (...) a inteles cum sa isi faca vocea auzita, si in America, si a stiut mai ales cum sa articuleze o identitate literara si spirituala care sa aiba sens pentru cititorul american.
Episodul promisiunii facute mamei, in romanul Intoarcerea huliganului, n-ar fi putut fi plasat in carte decit acolo unde este, intr-o anume ordine atemporala a actiunii emotive, nu in cea in care ea s-a petrecut real, pe firul linear al timpului istoric. Cind, dimpotriva, Manea descrie un destin mai putin autobiografic in aparenta, dar aflat „in oglinda” cu marile teme ale autorului: dezradacinarea, exilul, supravietuirea, incertitudinea (...) autorul cladeste o identitate literara puternica, marcata de obsesii usor de recunoscut, definitorii pentru universul sau si pentru interiorul intim al „casei melcului” pe care o poarta, metaforic, pe umeri.