Sa nu ma parasesti este un roman construit ca un puzzle, pe masura ce amintirile personajului principal sint insiruite. Vocea narativa incearca sa fie cit mai obiectiva si sa redea cit mai clar si structurat ceea ce pare a fi viata unui donator de organe, a unei clone umane. Romanul ar putea fi o alegorie la miturile clasice transpusa intr-o problematica moderna. Este un roman care parca surprinde dintr-o suflare esenta naturii umane si o supune unei disectii prin aplicarea la alte tipuri de caractere. Aparute „artificial”, aceste personaje intrunesc contopirea a doua lumi ce nu tin neaparat sa se impace: cea stiintifica, rationala si cea inclinata spre afect, intocmai cum ar fi lumea dinafara noastra si cea de dinauntru.
