pe catchy.ro

In vremea studentiei ma indragostisem de un violoncelist. Era un tip cu degete lungi si ochi cetosi, cu principii de viata extrem de sumare. Evident, facea parte din tagma „inevitabililor”, a acelor barbati seducatori, haimanale adorate, care fac sa infloreasca singele si sa se ofileasca neuronii. Si cum eram, chiar si pe vremea aia, o fiinta rationala, mi-am astupat urechile si am inchis ochii stergindu-mi cu totul din memorie bratele de lacusta si parul fluturator. M-am indepartat pe cit de repede am putut, iar cind m-am considerat in afara de orice primejdie, am descoperit cu uimire ca in subteranele fiintei mele isi facuse aparitia un pisoi. Era un animal tandru si pervers, care isi intindea uneori labuta spre ferestrele mintii mele, disturbindu-ma de la viata cotidiana.
Cu trecerea anilor, acest animal calin a-nceput sa-si schimbe infatisarea si obiceiurile. Pe masura ce in viata mea s-au inmultit intimplarile cu barbati seducatori, evitati sau nu, pisoiul Aurelius a devenit din ce in ce mai indirjit, mai fitos, mai dornic sa-si ascuta ghearele pe imaculatii pereti. El este facut din renuntari, din nefericiri, din umilinte sau din ginduri de razbunare, dar si din fericirile care hranesc vanitatile oricarei femei.