in Cultura, nr. 25

Dincolo de noutatea experientei, inclusiv una privind timpul trairii si timpul scrierii, Caminante si celelalte jurnale ale autorului fac asa-zicind corp comun cu intreaga-i eseistica, cu intreaga-i literatura. Cunoscind la fata locului vestigiile unor stravechi civilizatii, teritorii inestimabile ale memoriei umanitatii, preocupat sa inteleaga o anumita istorie, o anumita cultura, sa decripteze o neasemuita mitologie, dar sa cunoasca si aspecte ale civilizatiei Greciei, Italiei, Egiptului sau Americii secolului XX, Octavian Paler ramine credincios uneia din temele mari care este cea a conditiei umane, vorbind despre melancolie, speranta, iubire, violenta, tandrete, putere, ratare, morala, destin si, fireste, despre memorie.
In Caminante, oricit ar parea de ciudat, calatoria, reala, neindoios fabuloasa, pare mai mult pretext si prilej decit subiect, desi scriitorul se refera tot timpul la istoria, geografia, filosofia sau psihologia mexicanilor. In consecinta, memorialele de calatorie (...) sint profund, dar si discret polemice. Polemici cordiale, cu o expresie ce-i apartine moralistului de tinuta europeana si care a facut cariera, incalzite de poezia austera si limpezimea latina a stilului, marca Paler, de atitea ori remarcata de critica.