pe 121.ro

Am un prieten care este ingerul meu pazitor in literatura. Eu ii spun „fratiorul mai mic”. Cind am finalizat prima forma a cartii mele de povestiri, i-am dat-o s-o citeasca. A urmat o asteptare greu de suportat. O saptamina, doua, nu mai stiu. Nu m-a sunat el, am sunat eu, aparent cu alta problema. A urmat ceea ce asteptam, cu emotie: ti-am citit cartea, chiar mi-a placut mult, dar ar trebui s-o citeasca cineva care chiar se pricepe. Cine? Razvan Petrescu, e cel mai bun autor de proza scurta din Romania. Ce minune s-ar fi putut produce ca Razvan sa se intilneasca cu mine? Razvan e un intelectual sarmant, pentru cei care nu il stiu. Asta de la prima vedere. E medic, am avut un prim punct in comun.
Razvan e foarte generos. E si mistic (trebuie remarcat). Vede si descrie decorurile, dar acestea nu il influenteaza. Aveam un dosar pregatit, cu manuscrisul printat. Razvan, scuza-ma ca indraznesc, ai putea sa il citesti? A izbucnit in ris: sigur batrine, imi va face placere. Dupa vreo luna ne-am intalnit, eu, ingerul meu pazitor si Razvan. Prietene – i-a spus Razvan ingerului meu pazitor, cand am acceptat mi-a fost teama ca e un prieten care scrie prost... Nu e asa dom le. Imi facuse corecturi si sugestii de corecturi. Am luat fericit manuscrisul inapoi si am modificat cuminte tot ce insemnase Razvan acolo. Foxtrot XX l-am citit dupa si l-am sunat: Batrine, acum chiar te urasc, trebuie sa citesc din nou toate cartile, sa vad de la inceput toate filmele si sa reascult toate cintecele. M-ai terminat, esti incredibil.