in Revista 22

Demers de pionierat la sfirsitul anilor ‘90, cind asemenea devoalari ale „idolilor culturali“ interbelici erau inca riscante – chiar si dupa aparitia studiilor lui Z. Ornea sau a Jurnalului lui Mihail Sebastian –, investigarea textelor extremiste cioraniene, de la articolele despre Hitler, Legiune si Capitan pina la fulminanta Schimbarea la fata a Romaniei, isi pastreaza intacta prospetimea contondenta. Un trecut deocheat… nu intra in logica avocateasca a pledoariilor pro- sau contra, ci mai curind intr-o logica terapeutica, vizind cauterizarea „chirurgicala“ a zonelor maligne, de apologie a dictaturii menite sa puna „tara la teasc“.
Inovatoare si indrazneanta, vadind curaj al ideilor si un spirit cioranian pe care-l ilustreaza si rascumpara, Cioran sau un trecut deocheat ramine un reper in exegeza despre tineretea extremista a unui spirit anarhic ce continua sa „faca valuri“, iata, si postum, la centenar...