in Ziarul de duminica

Prin Patru barbati plus Aurelius am vrut sa iau parte la o despartire care s-a transformat in festin. Voiam sa-mi iau la revedere de la un timp, ca de la un amant depasit, si, in loc sa-i privesc ceafa cu ochi inlacrimati, pur si simplu l-am inghitit.
(…) Viata mea de pina acum este plina de coincidente. Exista mereu un punct din care totul incepe sa aiba legatura. Iar cind ajungi in acest stadiu, granitele dintre imaginar si realitatea curenta se dizolva, asa cum se intimpla si in romanul meu, unde m-am referit la actuala situatie, in care lumea nu mai are chef sa asculte o confesiune, dar adora sa se confeseze si in care cititorul se transforma in scriitor.