in ZEN Jurnal (2004-2010), p. 576, Humanitas, 2010

Din cartea despre narcotice a lui Andrei Oisteanu aflu multe. Despre cultura afionului, de pilda, la cei vechi, la tiriachi. Despre chef, nimic altceva decit kef-ul musulman – ataraxia si veselia provocate de magiunul de opiu. Despre gloriomania compensata de alcool la Ionesco, despre «saptamina pierduta» a lui Mircea Eliade la Calcutta (o infundare in noapte in casele de opiu si bordelurile locale), despre pastila «energizanta» a lui Eliade, de provenienta nazista, geamana ca sursa cu gazul Ziklon B (si iata-l pe Pynchon…), despre morfinomania Soranei Topa, a lui H.Y. Stahl… Despre cocktailul de sex – inclusiv saturnin – si droguri de la Literatorul (Bogdan-Pitesti – Macedonski – Mateiu si – cu semnul intrebarii – Arghezi – Urmuz). Citind cartea lui Andrei iti vine sa te-ntrebi: si cine nu s-a drogat?