Volumul Apocalipsa dupa Marta, integrala cuprinzind poemele de la debutul Martei Petreu, Aduceti verbele, 1981, si pina la Scara lui Iacob, 2006, e un drum al luptei cu sinele din perspectiva „celui deja mort” (privirea in urma din perspectiva Ideii); o cronologie a constiintei care lasa sa transpara trepte asezate, intre altele, peste miturile lui don Juan (Dona Juana) si Faust (Coruri de iarna pentru Doctor Faustus) sau peste simbolurile biblice. Tehnica Martei Petreu e contrastul extrem de dur intre fragilitatea sentimentelor („cu o floare daca ma atingi/ ma umplu de clopote” - Saptamina patimilor) si infernul Ideii („Infernul e numai un ochi lucid care vede”). Poemele sint comentarii la acest contrast, la intrebarea „Cit putem trai infratiti cu teroarea?”, acul balantei inclinind mai ales spre talgerul luciditatii. Astfel sculptata, poezia Martei Petreu devine o pecete, iar pecetile nu sint purtate de oricine; in Apocalipsa, cei alesi poarta pecetea Viului Dumnezeu.
