„Spune-mi pentru ce e lumea asta – pentru viata sau pentru moarte?”, o intreaba naratorul pe o tinara custode la Centrul Evreiesc din Chisinau. Iuliana, caci asa o cheama, ii raspunde ca pentru viata, dar Brik pare sa fie de alta parere. Pe masura ce se indeparteaza tot mai mult de valorile americane simbolizate de Mary, afundindu-se concomitent in trecutul mocirlos, mai vechi sau mai nou, al Europei, Brik se scutura de toate cutumele lumii civilizate, pentru a deveni el insusi un fel de anarhist. Un anarhist al asa-ziselor valori euro-americane, pline de ipocrizie si duble masuri, dar si al propriei vieti, asa cum si-o traise pina atunci. La sfirsitul calatoriei sale, Brik alege sa nu se mai intoarca in America. „Acasa e acolo unde cineva iti observa absenta”, spune el, adesea, de-a lungul romanului. Totusi, in Sarajevo, unde intentioneaza sa ramina, nimeni nu i-a observat absenta. Bosnia nu mai e acasa, dar America nu i-a fost niciodata. Si-atunci, cum va iesi din acest impas? Nu stie. Tot ce stie e ca trebuie sa se apuce de scris. Care e poate singura lui casa.