in Luceafarul nr. 25

Alternind biografismul cu metafictiunea intr-un complicat, grav contrapunct, naratorul deschide cartea la care ne referim prin scene din viata „Paradisului” newyorkez, de fapt a integrarii sale in acel nou peisaj geografic si multirasial. Focalizindu-si viata de acum, cea de dupa moartea spirituala din patrie, prozatorul nu-i uita pe ceilalti, familia, prietenii, cunostintele din Romania, aceasta indefectibila obsesie a scriitorilor exilati. Rezultatul e o suita memorabila de dosare de existenta, portrete, medalioane si referinte, dar si o radiografie a sistemului (regimului) comunist in cheie orwelliana, preluata aplicat, in spirit critic si autocritic, spirit ce face sens cu alerta continua a scriiturii.