in Luceafarul de dimineata, nr. 24

Doina Rusti este o scriitoare care evadeaza mereu din corsetul realului, pentru a pluti, ca Aladin, pe covorul fermecat al imaginatiei. Proza ei are de ce sa deconcerteze, iar cititorul superficial risca sa ramina, captivat sau deziluzionat, la nivelul senzationalist al subiectului. Acesta pare sa fie si cazul recentului roman, Patru barbati plus Aurelius, o naratiune cu elemente de fast-food literar: tema barbatului fatal si a pisicii demonice, o intriga detectivistica debusind in thriller, personaje fara adincime psihologica, simplitate vioaie a relatarii.
Patru barbati plus Aurelius se citeste, intr-adevar, cu placere, fiindca fantezia Doinei Rusti lucreaza si la nivelul stilului, unde ingeniozitatea metaforelor si a comparatiilor plastice nu poate trece neobservata. Autoarea are si ea demonul sau: al inventivitatii neobosite.