in Suplimentul de cultura nr. 316

Scopul meu a fost sa descriu, intr-o bucata din carte, copilaria. (...) Atunci cind scrii sau citesti despre copilarie, epoca in care ai trait sau in care traiesc personajele din carte este mai putin importanta.
Imi amintesc, de exemplu, ca am citit la un moment dat un fragment de memorii, nu mai retin al cui, dar s-ar putea sa fie vorba de Nicolae Manolescu intr-unul din volumele de Teme, si era acolo relatata joaca unor copii in timpul celui de al doilea razboi mondial prin gropile de obuze, o perioada in care americanii bombardau Ploiestiul sau Bucurestiul si in care oamenii mureau in jur, dar copiii se jucau printre gropile de obuze sau, mai tirziu, printre tancuri, fiindca exista perioada aia frumoasa de inocenta, pofta de joaca si energie parca nesfirsite de care intotdeauna ne amintim cu placere, indiferent de circumstantele din jur.
In ce am mai descris ulterior, adica perioada de dupa ‘90 si asa-zisa epoca de tranzitie si maturizare a personajelor, deja lucrurile sint probabil mai intunecate. Se si pierde ceva din inocenta copilariei, dar probabil ca s-a pierdut ceva si din inocenta noastra dupa ‘90.