pe AgentiadeCarte

Scrisul este, indiferent de genul literar, o cale a devenirii, un drum catre sine. Povestirile din aceasta carte m-au ajutat sa imi redescopar diferite perioade din viata, cu personajele, conflictele si iubirile lor. Am putut, spre exemplu, sa am din nou optsprezece ani, ceea ce a fost extraordinar. Am ris, in citeva rinduri, singur cu scrisul meu, minute bune in sir pe veranda.
De fapt, am dorit sa provoc cu acest titlu, nu cumva asa este aproape toata viata noastra? Cu lucruri imperfecte, cu disjunctii, cu mari sperante neimplinite? Poate acele perioade de tinerete, inubliabile, spre exemplu, din comunism, sint, cu toate restrictiile lor, resimtite ca minunate – apropo de „Sobolanii se lovesc de ziduri”, o alta povestire din carte. Poate ca nimic nu poate fi aruncat din viata, lucruri aparent uitate reapar in memorie cu detalii neorealiste atunci cind ai in fata o pagina alba.