in Bucurestiul cultural

In ansamblu, vasta explorare din unghi cultural, istoric si antropologic aplicata dimensiunii evazionist-narcotice a identitatii autohtone (si nu numai) poate fi privita ca o eliberare – nu neaparat freudiana – a «refulatului» irational ce nu inceteaza sa ispiteasca si sa seduca. Invocindu-i pe Junger, Culianu si Andrei Codrescu, Andrei Oisteanu isi dezvaluie, in final, pedagogia de «invatator/dezvatator» care «elibereaza mintea de sub stapinirea conventiilor, permitindu-i sa perceapa lumea in toate dimensiunile ei». Prin complexitatea si acribia investigatiilor, prin cuceritoarea eruditie enciclopedica si prin «revolutiile» interpretative, volumul aduce o importanta schimbare de orizont in antropologia noastra culturala si se afirma ca una dintre sintezele de pondere ale culturii romine dintotdeauna.