in Observator cultural

Marele merit al lui Andrei Oisteanu este acela de a recurge la o lectura care circula mereu intre viata si text, oglindind, pe de o parte, lumea in care a trait scriitorul, iar, pe de alta parte, maniera in care existenta s-a transformat in literatura. Lista scriitorilor care au recurs la narcotice, fie ca anestezice, fie pentru a experimenta reactiile produse de acestea, sau care si-au populat scrierile cu narcomani, fara a se putea dovedi ca si autorul consumase amestecurile respective, este mai lunga decit ne-am fi asteptat, pe ea figurind numele lui Maiorescu, Eminescu, Odobescu, Davila, Carmen Sylva, Macedonski, Mateiu Caragiale, Pillat, Max Blecher, Panait Istrati, Ionel Teodoreanu, Camil Petrescu, Sorana Gulian, Ioana Postelnicu, Henriette Yvonne Stahl, Vasile Voiculescu, Ion Barbu , Tudor Vianu, Ion Vinea, Emil Botta, Tristan Tzara, Paul Celan, Eliade, Cioran, Ionesco, Victor Brauner, Benjamin Fondane, Geo Bogza, Gellu Naum, neurologul Gheorghe Marinescu, pictorul Corneliu Michailescu, Petru Comarnescu, Culianu, Andrei Codrescu , Dragos Bucurenci, Alexandru Vakulovski, etc. Pentru Andrei Oisteanu fiecare caz este special, cautarea si interpretarea referintelor, a metaforelor, a simbolurilor, a senzatiilor se face din unghiuri diferite, evidentiind pentru fiecare scriitor in parte, maniera in care acesta se raporteaza la narcotice.