in Bucurestii vechi si noi

Literatura a avut dintodeauna, in spatele cortinei care separa lumea obisnuita de lumea complicata, o alta poveste. Si aceasta alta poveste a ramas adesea nemarturisita. Nu sint banale intimplari, ci pur si simplu viata traita. Andrei Oisteanu a intrat in aceasta lume si o prezinta, atom cu atom, folosind parca un adevarat instrumentar de disectie anatomica a lumii nestiutelor vieti, de nevazut pentru multimea diletantilor critici sau a literatilor de duzina. Tristetea, durerea, suferinta, neputinta, retragerea asumata din fata unui diurnal agresiv, vulgar si obedient, si apoi imbratisarea frondei care salveaza, elibereaza, vindeca sufletele ce nu se vor innamolite-n banal, ratare luata drept glorie si falsa victorie sociala, expandata de lingai si admiratori de turma.