in Dilemateca nr. 61

Corin Braga revine, in ipostaza sa de hermeneut si comparatist, cu un volum consistent de analize „psihobiografice” despre un numar de scriitori romani sau straini. Bazata pe reformularea unui concept al lui Paul Ricoeur („psihografia”), inrudita, nu mai putin, cu psihocritica lui Charles Mauron, cu „critica constiintei” si cu arhetipologia jungiana, metoda psihobiografica forjata cu suplete si aplicata cu discernamint de eseistul clujean nu-si propune obiective stiintific-holistice, ci tinte rezonabile, „slabe”, (psih)analizele fiind asumat „salbatice”, fara „rigoare de aparat” si fara „pretentii clinice sau psihiatrice”.
O carte cuceritoare prin complexitatea subtila a interpretarilor si edificatoare prin deschiderile propuse de unul dintre cei mai substantiali comparatisti „de scoala noua” pe care-i avem.