in Suplimentul de cultura nr. 315

Un roman-istorie, desigur unul de factura moderna, gasim in ultima carte a lui Caius Dobrescu, scriitorul contemporan cel mai experimental al nostru, incercind pina acum, pe rind si cu apetit nesfirsit, ca un universitar telquelist sau oulipian: poemul-SMS, romanul-teza de doctorat si romanul politico-fantastic in versuri, toate scaldate intr-o profunda baie de intertextualitate. Alaturi de toate acestea, romanul sau recent, Minoic, face figura aparte. Este cea mai reusita carte de literatura a sa, un roman, ma grabesc s-o spun, excelent, care se citeste cu placere, in ciuda lungimii de aproape 700 de pagini, si care isi edifica, orgolios (cum altfel?), propriul gen literar. Minoic scrie o istorie de o inteligenta remarcabila, cu mijloacele unui scriitor profesionist, care isi tine cititorul in palma. Deloc polemic, dar pasionat si perfect persuasiv, Caius Dobrescu a dat o carte admirabila, de cea mai buna calitate.