in Revista 22

Prea „jurnalistic”, insuficient dezvoltat pentru un mainstream redutabil, dar suficient de subtil si de autentic pentru a depasi zona senzationalului facil, Noptile Patriarhului e un roman nonfictional captivant, insolit, cu un consistent background istoric, si un posibil scenariu de film cu potential exploziv.
Dialogurile bine individualizate, stilul alert, suplu, cu umor continut, dar evoluind spre o nelinistitoare detenta metafizica, dinamismul scenic (cu suspansul ultimelor zile si ore ale Patriarhului), cazuistica inselatoare, complexa, combinatia dezinvolta de reconstituire istorica precisa (indeosebi a mediilor ecleziastice sau „oculte”) si investigatie psihologica indiscreta (intimitatea mentala si corporala nocturna a Patriarhului neputincios este filmata cu zabava voyeuristica) sint calitati certe.