in Observator cultural nr. 570

Eu stiu ca in cultura romana autorul admirabil este acela care scrie putin, care are o opera de mica dimensiune, ce poate fi citita intr-o noapte. (Iar autorul perfect – acela care nu scrie, ci… vorbeste. Ca Tutea. Acela are sansa sa devina nume de bursa de excelenta. Si reprezinta ideal secolul trecut, caci intii a fost comunist, iar dupa aceea legionar, deci reprezinta amindoua extremismele interbelice. In plus, nescriind nimic, este ireprosabil.) Eu scriu mult. Mi-am dorit sa fiu scriitor. La fel ca multi alti scriitori romani, sint un taran ajuns la oras, care a devenit un intelectual. Sint, fara sa vreau, asa ceva nu poate fi programat, decadenta unei stirpe taranesti, faza estetica a unui neam de tarani.