in Suplimentul de cultura nr. 313

Romanul masiv The Golden Notebook/Carnetul auriu, publicat de autoare in 1962 (si tiparit recent, la Polirom, intr-o frumoasa versiune romaneasca), a ramas drept arhetipul prin excelenta al scriiturii unde principiul ideologic-social depaseste, prin importanta, toate celelalte posibile ramificatii simbolice ale literaritatii. Textul creioneaza povestea scriitoarei Anna Wulf care detine patru carnete cu informatii/analize – mai mult sau mai putin introspective – despre viata ei. Carnetele au culori metaforice: negru (segmentul narativ referitor la experienta Annei in Africa), rosu (fragmentul despre simpatiile comuniste ale personajului), galben (intervalul intilnirilor erotice esuate) si albastru (dimensiunea – singura cu tenta psihologica – suprapusa vietii personale a Annei, cu emotiile si revelatiile sale intime).
In sistemul de valori al Annei, „carnetul auriu” prilejuieste, prin efectul sau omogenizator asupra diverselor falii ale existentei personajului, o imersiune in „spatiul interior”, in reduta ultima a feminitatii, acolo unde identitatea genuina scapa de compromisurile vietuirii false, „de afara”.