pe Cercul Metacritic

Ca romanele Gabrielei Adamesteanu sint supraordonate de relatia convulsiva a individului cu propriul trecut si cu cel istoric nu constituie pentru cititorii sai fideli o surpriza. Dupa cum binecunoscut ramine si faptul ca prozatoarea „saptezecista” identifica cele mai variate (si nu o data exemplare) formule de constructie narativa pentru a reda cautarea dramatica a unei identitati destramate de contexte politice crude: sondarea feminitatii adolescentine, hipersensibile, metamorfotice in Drumul egal al fiecarei zile (1975), polifonia, carnavalescul si farsa in Dimineata pierduta (1984), alegoria si intertextualitatea in Intilnirea (2003, 2007). Mai mult, asa cum ii sta bine unui scriitor cu un imaginar bine conturat, nu doar tematica majora trece dintr-o carte in alta, ci si personajele ori situatiile romanesti sint revizitate ori reconfigurate artistic. Astfel, anuntat de capitolul final al celei de-a cincea editii din Drumul egal…, romanul Provizorat vine in intimpinarea unui orizont de asteptare deja clasicizat.