in cadrul emisiunii Interviuri neconventionale de pe TVR1

In cartile mele e plin de babe comuniste, de pocaiti, de golanasi de cartier, am tot felul de persoane stranii de la marginea societatii. Sint tot timpul in cautarea de zone noi sociale, ascunse, dar si de zone noi de limbaj. Ma intereseaza si oralitatea taranului ajuns in intreprindere in anii ’70, dar si argoul adolescentilor, cum e in ultimul meu roman, In iad toate becurile sint arse – un argou dus la limita. Ma intereseaza si limbajul de lemn sau dimpotriva, foarte ciudat, foarte straniu, al neoprotestantilor din Cum sa uiti o femeie. Astfel, explorind aceste zone sociale, explorez in acelasi timp zone de limbaj, de vocabular foarte diferite, si zic eu, zone de expresivitate, estetice, extrem de diverse. De fapt, cred ca in cartile mele poti gasi o Romanie plurala, foarte amestecata. In general vorbim despre „noi, romanii”: la mine vezi foarte multe falii, foarte multe straturi. Romania mea, din cartile mele e foarte complicata (...)