pe Cercul Metacritic

Apetenta publicului actual pentru proza scurta poate gasi in volumul Atunci i-am ars doua palme, semnat de Lucian Dan Teodorovici, o mostra de scriitura tinara, fara complexe si simptomatica pentru destinul unei generatii de prozatori formati pe falia dintre doua prefixe: pretranzitie si postcomunism. Coordonatorul colectiei „Ego” scrie ca un copil cu cheita la git. Cu o aparenta de simplitate in gesturi deloc studiata sau cautata. Personajele sint minuite ca niste manusi de chirurg. Schematizate lapidar, ele capata intensitate prin rateurile inerente – autorul detine pentru fiecare cite un as in mineca. Subiecte ordinare, intrigi absurde, coincidente neverosimile. Cersetori, functionari, oameni simpli. Intr-un cuvint: sisifii postcomunismului romanesc.