in Observator cultural, nr. 571

Cine a citit corespondenta cioraniana isi aminteste ca despre trecutul deocheat vorbea, retrospectiv, insusi metecul din Paris. El nu ignora ambiguitatea cuvintului polisemic ce amintea si de caracterul nefrecventabil al acelui trecut, si de faptul ca el devenise astfel in virtutea unui „deochi“, a farmecelor, a unei meniri magice, capabile sa transforme binele in rau si bunele intentii in dezastre. Prin asemenea fante, cartea despre tineretea zbuciumata a lui Cioran scrisa de Marta Petreu poate fi interpretata si ca o scriere-avertisment ce isi depaseste mizele declarate, inscriindu-se in seria destul de putinelor carti-manifest ale culturii noastre. Ea pledeaza pentru rationalitate, luciditate si responsabilitate, pentru asumarea riscului de a spune lucruri neplacute.