Nu putem ignora inrudirea tematica a prozei lui Anne Enright cu aceea a Ednei O’Brien, ambele autoare fiind preocupate de semnificatiile pe care le poate dobindi trecutul in familiile irlandeze, cu precizarea ca Reuniunea este de departe un roman cu mult mai experimental decit majoritatea scrierilor din literatura irlandeza a ultimilor ani, depasindu-i, atit in ceea ce priveste structura ca atare, precum si modalitatile de realizare concreta a temelor alese, pe John Banville ori pe Patrick McCabe. Caci idealul lui Anne Enright este, in aceste pagini, de a se apropia de tehnica fluxului constiintei si de a ajunge la un nivel superior de expresie a monologului interior – amanunte deloc lipsite de importanta, cita vreme perioada descrisa, aceea a anilor ‘20 ai secolului trecut, este tocmai momentul descoperirii, in literatura europeana, a noilor modalitati de expresie. Nu putem ignora inrudirea tematica a prozei lui Anne Enright cu aceea a Ednei O’Brien, ambele autoare fiind preocupate de semnificatiile pe care le poate dobindi trecutul in familiile irlandeze, cu precizarea ca Reuniunea este de departe un roman cu mult mai experimental decit majoritatea scrierilor din literatura irlandeza a ultimilor ani, depasindu-i, atit in ceea ce priveste structura ca atare, precum si modalitatile de realizare concreta a temelor alese, pe John Banville ori pe Patrick McCabe. Caci idealul lui Anne Enright este, in aceste pagini, de a se apropia de tehnica fluxului constiintei si de a ajunge la un nivel superior de expresie a monologului interior – amanunte deloc lipsite de importanta, cita vreme perioada descrisa, aceea a anilor ‘20 ai secolului trecut, este tocmai momentul descoperirii, in literatura europeana, a noilor modalitati de expresie.