pe librisblog.ro

Firul rosu al romanului care iti aminteste ca il citesti pe Orwell pina la urma este tocmai nostalgia lui George dupa o lume pierduta, nostalgie care il impinge pe protagonist nu doar sa o evoce (mereu prin contrast cu lumea in care traieste), ci si sa o caute, sa respire o gura de aer departe de minunatul spatiu urban si minunatul timp al conflictelor in care traieste. Lumea pe care o cauta George, pe cit de obisnuita si banala in aparenta este totusi o lume a indivizilor si nu a maselor, o lume care are o memorie si o istorie, spre deosebire de lumea din pragul celei de-a doua conflagratii mondiale, insetata de viitor, dar neatenta la prezent si la trecut. Lumea pe care o cauta George este exact ca gura de aer care da titlul romanului: invizibila si, in plus, poate chiar disparuta.