Daca in precedentele sale titluri carnavalescul si registrul comic erau principalele mize ale textului, raportate la un real vazut, poate, si prin prisma sociologului, In iad toate becurile sint arse propune un studiu de caz dintre cele mai negre, cu siguranta cel mai trist din toate cele de pina acum: coborirea in infernul inadaptarii, al instrainarii si al alcoolismului. Magia copilariei pierdute, nostalgia unei adolescente libere de constringeri, imbatrinirea, instrainarea fata de cei apropiati, inadaptarea intr-un tipar social si economic lipsit de noima si alcoolul ca singur raspuns la toate aceste traume, iata asadar marile filoane tematice ale unui roman care, in ultima instanta, indeamna la compasiune si intelegere pentru cei ce nu sint croiti dupa o norma stabilita de psihologi, pedagogi sau economisti. Si, daca in finalul romanului, Victor gaseste niste parteneri pe masura, niste fiinte gata sa-l iubeasca fara sa-l judece, pesemne ca acesta este un dar intirziat al lui Mos Craciun, asa cum numai in zilele cind „ingerii isi fac temele” se mai poate intimpla.