in Suplimentul de cultura, nr. 307

Refugiul personajelor beckettiene este un loc oarecare, nici rau, nici bun, cit mai aproape de neant, un loc spre care se pleaca, dar in care nu ajunge nimeni niciodata. (…) Fiecare personaj este in imposibilitatea de a exista. Eroul lui Beckett este un strain intr-o agonie primitiva si moarte psihica. Textele lui Beckett prezinta o pseudo-lume plina de fantasme si distrugeri. Derrida caracteriza lumea lui Beckett ca una a anularii, in care oamenii, morti in viata, fac parade neantului, cu miscari imobile. Nimeni nu poate spune cu certitudine daca eroii lui Beckett au constiinta clara a pierderii sau a caderii lor in afara timpului. Lumea din textele lui Beckett, mai ales din proza scurta, este lumea unui Dumnezeu fara ocupatie. Imortalitatea reprezinta un etern impas sau o vesnica tentatie de a fi sau de a consimti la iubire. Integrala prozei scurte, primul volum din Seria de autor “Samuel Beckett” publicat de Polirom, ofera o imagine de ansamblu asupra operei scriitorului, cuprinzind texte din intreaga sa creatie, de la debut pina la maturitatea deplina.