in Observator cultural, nr 566

In Nocturne, arta lui Ishiguro face un pas hotarit inainte: acum, nu doar muzica il preocupa pe autor, si nici macar doar semnificatiile acesteia, ci mai cu seama ceea ce se gaseste dincolo de ele. Si, la o privire atenta, dincolo de toate e momentul de trecere dintre virsta matura si senectute, protagonistii povestirilor din acest volum incercind in zadar sa repuna lucrurile in ordine: totul va continua sa se destrame – casnicia, presupusul talent, preocuparile artistice, viața insasi. Iar dincolo de toate intimplarile prin care trec protagonistii din Nocturne, Kazuo Ishiguro pare a spune ca sintem, cu totii, suma propriilor alegeri. Dar si ca, din nefericire, intr-o epoca asa cum e cea pe care o traim, aceste alegeri sint, cel mai adesea, determinate de factori exteriori, de o brutala si cinica societate de consum, in ale carei asa-zise valori nu crede nimeni, dar, totusi, pe care nimeni nu le poate contrazice. Ci, eventual, submina, asa cum procedeaza si personajele din acest volum – cel mai adesea, prin intermediul muzicii, singura alinare in mijlocul unei lumi dezlantuite, cea care poate reuni oamenii, dar care, uneori, subliniaza cel mai clar si prapastia dintre ei.