in Dilema Veche

Aceste capitole extrem de savuroase in care vorbeste Franzela (si care alcatuiesc, de fapt, povestirea omonima din volumul de proza scurta Baieti de gasca, aparut in 2005) sint scrise in limbajul colorat al grupului de baieti teribilisti, mistocari si mitocani, rai si adesea prosti de gura, smecheri pusi pe bautura, bataie, farse, dar, mai ales, pe vrajeli si pe o bascalie continua, care rid de tot si de toate, care se infrunta si „se fac“ permanent din vorbe afurisite, zicale, jocuri de cuvinte, injuraturi si expresii incarcate de eufemisme si termeni argotici. Limbajul, deopotriva spiritual si licentios, este modul acestor vagabonzi alcoolici de a se legitima in propriul grup, dar si de a se delimita de conventiile sociale, de a-si afirma si celebra diferenta, libertatea si nebunia. Roman deopotriva al nostalgiei dupa inocenta, libertatea si nebunia tineretii, dar si al mortii iluziilor, al revelatiei virstelor ireversibile, al procesului implacabil al imbatrinirii, In iad toate becurile sint arse este o carte despre dezamagirea si frica de a trai, caci, asa cum are senzatia Victor la un moment dat, „viata e un tub care se ingusteaza pe masura ce inaintezi; asta te obliga sa te apleci, tot mai mult si mai mult“.