pe bookblog

In cele din urma, am inteles ca una dintre principalele „poante” consta in lipsa de secventialitate: scenele nu prea se leaga, umorul dus la extrem ajunge sa provoace stupoare in loc de ris, iar de aici pina la concluzia ca ne aflam intr-o poveste menita sa militeze pentru pace, integritate morala si coerenta, ridiculizind totodata asemenea formulari pompoase, mai este doar un pas. Poate pasul din incheiere al personajului central. Plusuri: Comicul (de situatie, de caracter, de limbaj – mai ceva decit in piesa cu epistola ratacitoare), subtilitatea criticilor (la adresa violentei, birocratiei, lacomiei, ambitiei nemasurate), meandrele naratoriale prin care, vrind-nevrind, trebuie sa razbati (pentru ca meriti!).