in Luceafarul de dimineata

Simonini, arhivarul, notarul, capitanul si mai ales informatorul si agentul secret, personajul principal al Cimitirului..., educat-format intr-un mediu familial framintat de xenofobie si obsesii conspirationiste, este intruchiparea unei patologii a vremurilor in schimbare de la sfirsitul secolului nouasprezece, care devine treptat structura de rezistenta a compozitiei. Pericolul masonic, comunist, iezuit, fascist, care ii dau prilejul lui Eco sa foloseasca tuse groase, imbinind precizia documentara cu placerea fabulatiei, realizind efectul estetic prin exagerare. Culmea e ca aceasta exagerare in fictiune a ramas de caruta in fata exagerarilor realitatii istorice. Pericolul comunist si fascist au existat si exista, nu pot fi ignorate. Ca si pericolul evreiesc, de altfel. Reversul acestor pericole, configurindu-se in pericole la fel de mari, una din posibilitatile de a realiza un echilibru de forte este chiar marea literatura. Romanele unui autor precum Umberto Eco, asadar.